vin (-nuri), s. n. – Băutură alcoolică obținută din fermentarea mustului. – Mr. vin, megl. vin, istr. vir. Lat. vῑnum (Pușcariu 1886; REW 9356); cf. it., sp. vino, prov., cat. vi, fr. vin, port. vinho. – Der. vinărici, s. m. (podgorean, viticultor; s. n., impozit pe vin); vinăricer, s. m. (cel care strîngea impozitul pe vin); vinărit, s. n. (impozit pe vin); vinărie, s. f. (bodegă); vinariță, s. f. (plantă, Asperula odorata); vinaț, s. n. (vin), probabil din lat. vῑnācĕus (REW 9337); vinicer (var. vinițel), s. n. (septembrie), probabil der. interior (după Tiktin și Candrea, din sl. vinicije „vie”); vinimeriu, s. m. (septembrie), cuvînt rar, pe care Bogrea, Dacor., III, 739, îl deriva din lat. vindĕmĭārius; vinos, adj. (ca vinul); vinars, s. n. (Trans., țuică), comp. ca germ. Branntwein; vinărsar, s. m. (producător de țuică); vinărsărie, s. f. (distilerie sau prăvălie de țuică). – Din rom. provine bg. vinerič (Capidan, Raporturile, 224). Vezi definitia »

MICROCRISTALÍN, -Ă, microcristalini, -e, adj. (Despre agregatele mineralelor și structura rocilor) Care este alcătuit din cristale microscopice. – Din fr. microcristallin. Vezi definitia »

PERICLÍN s. n. 1. totalitatea frunzelor sau bracteelor care formează involucrul florilor din familia compozeelor. 2. zonă în care formațiunile geologice de pe cele două flancuri ale unei cute se apropie și se unesc. (< fr. péricline) Vezi definitia »

BORODIN, Aleksandr Porfirievici (1833-1887), compozitor și chimist rus. Membru al „Grupului celor cinci”. Simfonii, poemul simfonic „Prin stepele Asiei Centrale”, opera „Cneazul Igor”, două cvartete, romanțe cu un caracter patriotic și de o largă respirație epică, inspirate din folclorul rus. Lucrări în domeniul chimiei organice. Vezi definitia »

BERNARDÍN, -Ă s.m. și f. Călugăr(iță) dintr-o congregație desprinsă din ordinul benedictinilor, printr-o reformă făcută de Bernard de Menthon în sec. X. [< fr. bernardin]. Vezi definitia »