TÚRIȚĂ, turițe, s. f. Plantă erbacee cu tulpina în patru muchii, cu flori albe sau verzi și cu fructe acoperite cu peri curbați la vârf, care se agață de hainele oamenilor, de lâna oilor etc. (Galium aparine). ◊ Compus: turiță-mare = plantă erbacee cu frunze păroase pe fața inferioară și cu foliole dințate, cu flori galbene-aurii grupate în formă de ciorchine și cu fructe cu ghimpi mici la bază; scai-mărunt (Agrimonia eupatoria). – Din scr. turica. Vezi definitia »

STERÍNĂ s.f. Sterol. [< germ. Sterin, fr. stérine]. Vezi definitia »

ANEVOÍNȚĂ, anevoințe, s. f. (Înv.) Dificultate, greutate. – Anevoie + suf. -ință. Vezi definitia »

HEMIMETÁBOLĂ adj.f. (Despre insecte) Cu metamorfoză incompletă (fără stadiul de nimfă). [< fr. hémimétabole]. Vezi definitia »

BLÁZNĂ, blazne, s. f. (Reg.) Pocitanie, monstru. – Din sl. blazna. Vezi definitia »