TARÁBĂ, tarabe, s. f. 1. Masă improvizată pe care negustorii ambulanți își expun și își vând marfa la târguri, în piețe sau pe străzi. ◊ Loc. adj. (Depr.) De tarabă = mahalagesc, trivial. 2. Tejghea (de cârciumă) la care stă negustorul. – Tc. tarab. Vezi definitia »

STEREOGRÁMĂ s.f. Ansamblu de două fotograme ale aceluiași obiect, care, privite la stereoscop, permit obținerea imaginii în spațiu a obiectului. [< fr. stéréogramme, cf. gr. stereos – solid, gramma – scriere]. Vezi definitia »

PTIALÍNĂ s. f. enzimă secretată de glandele salivare, care transformă amidonul în maltoză și glucoză. (< fr. ptyaline) Vezi definitia »

CONCRESCÉNȚĂ, concrescențe, s. f. Creștere împreună, unire patologică a două țesuturi, a două formații anatomice etc. – Din fr. concrescence, lat. concrescentia. Vezi definitia »

POLIOENCEFALÍTĂ s. f. inflamație a substanței cenușii a encefalului. (< fr. polioencéphalite) Vezi definitia »