TÉMĂ s.f. 1. Subiect, materie, problemă (principală) care urmează să fie lămurită; ideea fundamentală care se dezvoltă într-o expunere, într-o operă literară etc. ♦ Grup de fenomene, de aspecte ale vieții materiale și spirituale prezente în opera de artă. ♦ Motiv melodic al unei compoziții muzicale, pe care se compun variațiunile. 2. Subiect de compoziție pentru școlari. ♦ Lucrare (scrisă) pregătită de un școlar. 3. (Gram.) Parte a unui cuvânt alcătuită de rădăcină, împreună cu prefixele și sufixele. [Cf. fr. thème, it. tema, lat. thema < gr. thema – subiect]. Vezi definitia »

FOȘNITÚRĂ, foșnituri, s. f. Foșnet. – Foșni + suf. -tură. Vezi definitia »

PALMĂ gajbă, ghioagă, labă, lăboanță, lăbuță, stachie. Vezi definitia »

PARALITERATÚRĂ, paraliteraturi, s. f. Scriere considerată la periferia creației literare propriu-zise. – Din fr. paralittérature. Vezi definitia »

RECONVALESCÉNȚĂ s.f. Convalescență. [< germ. Rekonvaleszenz]. Vezi definitia »