COÁSE, cos, vb. III. Tranz. 1. A fixa, a prinde între ele părțile unei haine sau un petic, un nasture etc. la o haină, trecând prin ele un fir de ață cu ajutorul unui ac. ◊ Expr. A coase petic de petic = a fi zgârcit. 2. A broda. 3. (Med.) A împreuna (cu un fir de mătase, de intestin preparat anume etc. și cu un ac special) marginile unei plăgi. – Din lat. pop. cosere (= consuere). Vezi definitia »

CHASSÉ s. n. Pas mare de dans sau gimnastică cu un picior alunecând înainte. [Pr.: șasé] – Cuv. fr. Vezi definitia »

SE SPUNE DESPRE UN ORGANISM ANIMAL SAU VEGETAL CARE SE GĂSEȘTE PESTE TOT. Vezi definitia »

STEEPLE-CHASE [STIPL-CEIS] s. n. cursă hipică cu obstacole variate. (< engl. steeple-chase) Vezi definitia »

ANCHISE (în mitologia greacă), principe troian, tatăl lui Enea. În momentul prăbușirii Troiei, Enea l-a purtat în spinare pînă la corăbiile cu care aveau să fugă. Vezi definitia »