OBIȘNUÍT, -Ă, obișnuiți, -te, adj. 1. Care a devenit obicei, care a intrat în obișnuința cuiva, caracteristic cuiva. 2. Care se face, se întâmplă, sau se întâlnește în mod regulat; care se folosește adesea; curent. ♦ (Substantivat) Persoană întâlnită în mod frecvent într-o casă, într-un loc etc. ♦ (Adverbial) În mod regulat, de obicei. 3. Care nu se distinge prin nimic în mod deosebit; comun, simplu, banal, de rând. [Var.: (înv.) obicinuít, -ă adj.] – V. obișnui. Vezi definitia »

ZGULÍT, -Ă, zguliți, -te, adj. (Reg.) Ghemuit, stârcit. – V. zguli. Vezi definitia »

GARNIERÍT s.n. Silicat natural hidratat de nichel. [Pron. -ni-e-. / < fr. garniérite, cf. Jules Garnier – inginer francez]. Vezi definitia »

sfálțuit, -ă, adj. (reg.) asfaltat. Vezi definitia »

măhălít, s.n. (înv.) 1. hamalâc. 2. plata mahalului (v.). Vezi definitia »