NORMATÍV, -Ă, normativi, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care servește ca normă sau stabilește o normă, care are caracterul unei norme. 2. S. n. Îndrumare, dispoziție (sau ansamblu de îndrumări) cu caracter de normă. – Din (1) fr. normatif, (2) rus. normativ. Vezi definitia »

CALIFICATÍV, -Ă, calificativi, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care califică (3). 2. S. n. Termen prin care este caracterizată o persoană sau un lucru. ♦ (În unele țări) Sistem de notare a sârguinței la învățătură și a conduitei elevilor și studenților sau de apreciere a muncii cuiva; fiecare dintre indicațiile „excepțional”, „foarte bine”, „bine”, „suficient” și „insuficient”, cuprinse în acest sistem. – Din fr. qualificatif. Vezi definitia »

HIPERTENSÍV, -Ă adj., s.m. și f. (Suferind) de hipertensiune. [< fr. hypertensif]. Vezi definitia »

CONSEMNATÍV, -Ă adj. cu caracter de consemnare. (după it. consegnativo) Vezi definitia »

aperitiv, aperitive, s. n. (intl.) palme date la începutul unei bătăi Vezi definitia »