Definita cuvantului adjectiv
ADJECTÍV, adjective, s. n. Parte de vorbire flexibilă care arată o însușire a unui obiect sau a unei ființe, însoțind și determinând substantivul care exprimă numele acelui obiect sau al acelei ființe. – Fr. adjectif (lat. lit. adjectivum).
Sursa: DLRM
Sursa: DLRM
Cuvinte ce rimeaza cu adjectiv
griv (grívă), adj. – Cenușiu, pestriț, gri cu alb. – Mr. griv. Bg. griv (DAR; Conev 97; Pascu, I, 196; Pascu, Beiträge, 35; Ruffini 98), cf. sb. grivast, ngr. γρίβος. – Der. grivei, s. m. (nume de cîine); grivan, s. m. (șobolan). Vezi definitia »
IMUNOSUPRESÍV, -Ă, imunosupresivi, -e, adj. (Med.; despre substanțe, tratamente etc.) Care inhibă procesele imunogenetice; imunodepresiv. – Din engl. immunosuppressive. Vezi definitia »
PERTURBATÍV, -Ă adj. Perturbator. [Cf. it. perturbativo]. Vezi definitia »
OSTENTATÍV, -Ă, ostentativi, -e, adj. Făcut cu intenția de a pune ceva în evidență, de a impresiona, de a provoca; demonstrativ, provocator, ostentatoriu. – Din it. ostentativo, germ. ostentativ. Vezi definitia »
IMPERFECTÍV, -Ă adj., s. n. (aspect al verbului) care arată că acțiunea se repetă sau este în curs de desfășurare. (< fr. imperfectif) Vezi definitia »