ARTIFÍCIU, artificii, s. n. 1. Procedeu ingenios folosit spre a împodobi sau a modifica realitatea; podoabă (inutilă). ◊ Artificiu de calcul = procedeu prin care se ajunge la rezultatul unui calcul pe o cale mai scurtă decât cea obișnuită. 2. (La pl.) Compoziție de materii inflamabile care, aruncate în aer, iau foc ușor, producând efecte variate de lumină și culori. ♦ Sârmă scurtă, pe jumătate înfășurată într-un preparat chimic inflamabil care, aprins, aruncă mici scântei. – Fr. artifice (lat. lit. artificium). Vezi definitia »

ORGÓLIU s. n. mândrie exagerată; vanitate, trufie. (< it. orgoglio) Vezi definitia »

PRIMÓRDIU s. n. (biol.) primul stadiu în dezvoltarea unui organ. (< lat., fr. primordium) Vezi definitia »

INTEROGATÓRIU s. n. totalitatea întrebărilor puse de către judecător unei părți implicate în proces și a răspunsurilor date; actul care consemnează. (< fr. interrogatoire) Vezi definitia »

FROTÍU s. n. 1. preparat întins pe o lamă pentru a fi cercetat la microscop. 2. (pict.) strat subțire de culoare, care lasă să se vadă în transparență firele pânzei. (< fr. frottis) Vezi definitia »