CIOLÁN, ciolane, s. n. 1. Os (mare) de animal (tăiat, cu sau fără carne pe el) sau (fam.) os de om. ♦ Expr. A da (cuiva) un ciolan de ros = a da (cuiva) posibilitatea de a obține avantaje sau profituri materiale. A umbla după ciolan = a umbla după profituri materiale. A scăpa ciolanul din mână = a pierde o situație avantajoasă. 2. (Fam.) Membru al corpului; (la pl.) schelet al corpului. ◊ Expr. A i se muia (cuiva) ciolanele = a-i slăbi puterile, a se moleși. A-i trece (cuiva) ciolan prin ciolan = a fi foarte obosit. A-i rupe (sau a-i frânge, a-i muia cuiva) ciolanele = a bate tare (pe cineva). A-i putrezi (cuiva) ciolanele = a fi mort (de mai multă vreme). A-i rămâne ciolanele (pe) undeva = a muri departe de casă, prin locuri străine. 3. (Reg.) Obadă (a roții de car). – Din sl. članŭ. Vezi definitia »

pleșcán², -ă, adj. (reg.) (vită) cu fruntea lată și cu coarne scurte, plecate spre spate. Vezi definitia »

curcan, curcani s. m. polițist. Vezi definitia »

GUARDAMÁN, guardamane, s. n. (Mar.) Apărătoare de mână folosită de velari la cusutul velelor, făcută din piele și având între degetul mare și podul palmei un disc metalic cu care se împinge acul. – Din it. guardamano. Vezi definitia »

AERIÁN, -Ă adj. 1. Aflat în aer. ♦ Întâmplat, produs în aer. ◊ Alarmă aeriană = alarmă prin care se anunță un atac aerian inamic. 2. (Fig.) Diafan, transparent; gingaș, vaporos. [< fr. aérien]. Vezi definitia »