ȘPĂCLUIÁLĂ, șpăcluieli, s. f. 1. Faptul de a șpăclui. 2. Strat subțire de ipsos sau de chit care se aplică pe tencuială sau pe lemnărie cu ajutorul șpaclului. [Pr.: -clu-ia-] – V. șpăclui. Vezi definitia »

FOTOCELÚLĂ s.f. Celulă fotoelectrică. [< fr. photocellule]. Vezi definitia »

tăvăleală, tăvăleli s. f. (pop., er.) act sexual. Vezi definitia »

BÓRNĂ s.f. 1. Stâlp de marcaj din beton, din lemn etc., așezat la marginea drumurilor, de-a lungul unei frontiere etc.; piatră de hotar. 2. Piesă metalică care face legătura mașinilor sau a aparatelor electrice. [< fr. borne]. Vezi definitia »

POȘẤRCĂ s. f. v. poșircă. Vezi definitia »