Substantivul este partea de vorbire care denumeste:fiinte,lucruri,fenomene ale naturii,actiuniștari sufletesti,insusiri. Vezi definitia »

CARUNCUL, -Ă (‹ fr., engl.; {s} lat. caruncula „bucată de carne”) s. f. și n. 1. S. f. Excrescență cărnoasă, mai ales la semințe, neprotejată de învelișuri. 2. S. n. Formațiune anatomică de forma unei mici excrescențe sau emunențe cărnoase (ex. c. lacrimal). 3. S. f. (ZOOL.) Proeminență cornoasă (sau cărnoasă), uneori colorată (roșie, neagră), care ornamentează capul, gîtul sau baza ciocului unor păsări (cazuar, curcan, cocoș, lebădă, porumbel ș.a.). Vezi definitia »

asaúl, asaúli, s.m. (înv.) subhatman la cazaci Vezi definitia »

fugi cu pianul, că se varsă clapele! expr. (iron.) pleacă! Vezi definitia »

Procesul de bifurcare, de impartire in doua. Vezi definitia »