Definita cuvantului adversar
ADVERSÁR, -Ă, adversari, -e, s. m. și f. Persoană care luptă împotriva alteia (într-un proces, la sport etc) sau împotriva unei concepții, a unei idei. – Fr. adversaire (lat. lit. adversarius).
Sursa: DLRM
Sursa: DLRM
Cuvinte ce rimeaza cu adversar
stihár (-re), s. n. – Veșmînt, ornament liturgic. Mgr. στιχάριον, ngr. στιχάρι (Murnu 53; cf. Vasmer, Gr., 136), cf. sl. sticharŭ. Vezi definitia »
ALTÁR, altare, s. n. 1. Parte a bisericii, despărțită de naos prin catapeteasmă, în care se oficiază liturghia; fig. religia creștină. 2. Ridicătură din piatră, pământ sau lemn pe care, în vechime, se aduceau jertfe zeilor. [Var.: (înv.) oltár s. n.] – Lat. altarium. Vezi definitia »
CÂRCIUMÁR, cârciumari, s. m. Proprietar de cârciumă. [Var.: crâșmár, (reg.) crăcimár s. m.] – Cârciumă + suf. -ar. Vezi definitia »
țâțár s.m., n. 1. (s.m.) varietate de struguri. 2. (s.n.) biberon, susetă. Vezi definitia »
CONCREȚIONÁR, -Ă, concreționari, -e, adj. Care prezintă concrețiuni. – [Pr.: -ți-o-] – Din fr. concrétionnaire. Vezi definitia »