DRÓJDIE, drojdii, s. f. 1. Substanță depusă dintr-un lichid pe fundul unui vas. ◊ Expr. A fi (sau a sta, a se afla etc.) pe drojdie (sau pe drojdii) = a fi la capătul resurselor materiale, a nu mai avea aproape nici un ban. ♦ Zaț de cafea. 2. (În sintagma) Rachiu de drojdie (și eliptic) = rachiu făcut din drojdie (1) de vin. 3. Fig. Rămășiță, reminiscență, urmă. 4. Fig. (La sg., cu sens colectiv; peior.) Elemente declasate, corupte ale unei societăți; pleavă, gunoi. 5. Nume dat unor ciuperci microscopice unicelulare care trăiesc în colonii și de obicei produc fermentația alcoolică în materii zaharoase. ♦ Preparat industrial făcut din una dintre aceste ciuperci (a berii), întrebuințat ca ferment pentru dospirea aluatului. – Din sl. droždijen. Vezi definitia »

DRĂCOVÉNIE, drăcovenii, s. f. (Fam.) Drăcie. – Drac + suf. -ovenie. Vezi definitia »

FONOARTERIOGRAFÍE s. f. metodă de înregistrare grafică a suflurilor arteriale în tulburările circulației periferice. (< fr. phonoartériographie) Vezi definitia »

ORÁȚIE, orații, s. f. 1. (Pop.) Urare în versuri pe care colăcarii o adresează mirilor la nuntă; conăcărie. 2. (Livr.; înv.) Felicitare, urare; p. ext. cuvântare, discurs (rostit la anumite ceremonii sau ocazii). 3. (Înv.) Oratoriu¹ (1). [Var.: orațiúne s. f.] – Din lat. oratio, -onis. Vezi definitia »

TOXOFOBÍE s.f. Toxicofobie. [Gen. -iei. / < fr. toxophobie]. Vezi definitia »