bére s. f. – Băutură alcoolică slabă din hamei. Germ. Bier, modificat prin asociere spontană cu vb. bere (a bea), cf. Densusianu, Rom., XXXIII, 275; DAR). Trebuie să fi intrat în rom. cel puțin din sec. XVI; prima fabrică de bere care apare în documente este cea de la Iași, din 1560. În mr. din it. birra (Ruffini 103). Vezi definitia »

CONĂCÍRE, conăciri, s. f. (Înv.) Acțiunea de a conăci; popas. ♦ Găzduire, adăpostire. – V. conăci. Vezi definitia »

BELTUL MARE (STORE BAELT [belt]), str. în M. Baltică, între ins. daneze Fionia și Seeland. Lung. max.: c. 120 km; lățime minimă: 11 km. Ad. minimă: 12 m. Ad. max.: 58 m. Vezi definitia »

CINEMATIZÁRE s. f. procedeu de amputare chirurgicală a bonturilor, folosind contracțiile mușchilor ce se inserează pe partea amputată, pentru acționarea ulterioară a unor proteze mecanice. (după fr. cinématisation) Vezi definitia »

cărătoare, cărătóri, s.f. (reg.) butoi folosit la căratul strugurilor strosiți de la vie; pritoacă. Vezi definitia »