AZIMÚT s.n. Unghi cuprins între meridianul unui loc și planul vertical al direcției respective. ♦ (Astr.) Unghi diedru format de un plan vertical fix cu un plan vertical, trecând printr-un punct dat al unui astru. [Pl. -turi. / < fr., it. azimut < ar. as-samt – drum drept]. Vezi definitia »

artút (-tă), adj. – Șiret, viclean. Cuvînt rar, menționat o singură dată de Pușcariu, ZRPh., XVII, 110, pe baza unui glosar trans.; pare a fi un hapax mai puțin vechi decît crede Pușcariu, poate o deformare locală a unui cuvînt săs., de ex. hart. Totuși, Pușcariu și DAR se gîndesc la un lat. *artutus, de la artus „membru” (ca nasutus de la nasus), și îl explică printr-un sens intermediar de „flexibil, agil”. REW 679 îl relaționează cu ars „artă”, și 751 cu astutus. Nici una dintre aceste ipoteze nu pare posibilă. Vezi definitia »

RECRÚT, recruți, s. m. Tânăr aparținând ultimului contingent chemat sub arme; soldat de curând încorporat. ♦ Fig. (Fam.) Persoană intrată de curând într-o asociație, într-o mișcare; începător. – Din germ. Rekrut, rus. rekrut. Vezi definitia »

strănút, strănútă, adj., s.m. și f. (înv. și pop.) (cal) cu o pată albă pe nas sau pe bot. Vezi definitia »

PRECIPÚT s.n. (Jur.) Drept acordat unei persoane de a lua o anumită parte dintr-un bun înainte de partaj. [< fr. préciput, lat. praecipuum]. Vezi definitia »