Definita cuvantului afirmativ
AFIRMATÍV, -Ă, afirmativi, -e, adj. (Despre o enunțare) Care are un caracter de afirmare, un sens pozitiv; (despre judecăți) care conține o afirmație. ◊ Expr. În caz afirmativ = dacă se va întâmpla așa; în cazul când împrejurările sunt favorabile. – Fr. affirmatif (lat. lit. affirmativus).
Sursa: DLRM
Sursa: DLRM
Cuvinte ce rimeaza cu afirmativ
EVAZÍV, -Ă adj. (adesea adv.) Vag, neprecis, în doi peri. [< fr. évasif, cf. lat. evadere – a se libera]. Vezi definitia »
CONTEMPLATÍV, -Ă, contemplativi,-e, adj. Care contemplă, care este înclinat spre contemplare; visător. ♦ Care se limitează la contemplare, neurmărind vreun scop practic sau, în genere, transformarea realității. ◊ Viață contemplativă = viață consacrată meditației și nu acțiunii. – Din fr. contemplatif, lat. contemplativus. Vezi definitia »
COMPREHENSÍV, -Ă adj. 1. care înțelege repede și just; inteligent, ager, pătrunzător. 2. înțelegător, binevoitor. (< fr. compréhensif, lat. comprehensivus) Vezi definitia »
APRECIATÍV, -Ă adj. care marchează o apreciere. (< fr. appréciatif) Vezi definitia »
RELATATÍV, -Ă adj. Cu caracter de relatare. [Et. incertă]. Vezi definitia »