DECÓCT s. n. preparat lichid obținut prin decocție. (< germ. Dekokt, lat. decoctum) Vezi definitia »

MICROOBIÉCT, microobiecte, s. n. Obiect sau sistem de dimensiuni foarte mici. [Pr.:-cro-o-] – Micro¹ + obiect. Vezi definitia »

DUCT s. n. (Anat.) Canal, tub. – Din lat. ductus. Vezi definitia »

FRACT s.n. v. fraht. Vezi definitia »

INDIRÉCT, -Ă, indirecți, -te, adj. 1. (Adesea adverbial) Care nu este direct, care se produce, apare sau se obține prin mijlocirea cuiva sau a ceva. 2. (Lingv.; în sintagmele) Stil indirect sau vorbire indirectă = procedeu sintactic de redare a spuselor sau gândurilor cuiva prin subordonarea comunicării față de un verb sau de un alt cuvânt de declarație, caracterizat prin prezența în număr mare a elementelor de relație, prin lipsa afectivității etc. Complement indirect = parte de propoziție asupra căreia se răsfrânge în chip indirect (1) acțiunea verbului. Propoziție completivă indirectă = propoziție care îndeplinește în frază funcția de complement indirect. 3. (Fin.; în sintagma) Impozit indirect = impozit inclus în prețul anumitor obiecte de consum. 4. (Mil.; în sintagma) Tragere indirectă = tragere asupra unor ținte care nu se văd, dirijată cu ajutorul unor calcule matematice. – Din fr. indirect, lat. indirectus. Vezi definitia »