PREFÉCT s.m. 1. Titlu dat unui demnitar roman care conducea o prefectură (1); comandant, căpetenie. 2. (În trecut) Conducătorul administrativ al unui județ, reprezentând puterea centrală a statului. [< lat. praefectus, fr. préfet]. Vezi definitia »

apedúct (apedúcte), s. n. – Ansamblu de construcții și de instalații care servesc la transportarea apei. – Var. (înv.) apeduc, apăduc, apedus. Format pe baza fr. aqueduc sau a lat. aquaeductus, cu retraducerea lui aquae › ape (sec. XIX). Vezi definitia »

convíct (-te), s. n. – Internat, pension de elevi. Lat. convictus, germ. Konvikt (sec. XIX). În Trans. înv. Vezi definitia »

SUBDIALÉCT, subdialecte, s. n. Ramificație teritorială a unei limbi, subordonată dialectului și superioară graiului. [Pr.: -di-a-] – Sub¹- + dialect. Vezi definitia »

SUBIÉCT s.n. 1. Materie, chestiune de care se ocupă cineva, despre care se vorbește. ♦ Pricină, motiv. ♦ Totalitatea evenimentelor, a întâmplărilor ce se petrec în desfășurarea unei narațiuni epice sau dramatice. 2. Partea principală a unei propoziții care indică cine îndeplinește sau cine suferă acțiunea verbului. ♦ (Log.) Parte, termen al unei judecăți despre care se afirmă sau se neagă însușirea exprimată de predicat. // s.m. (Fil.) Omul ca ființă înzestrată cu conștiință și voință. [Pron. -bi-ect. / < lat. subiectus]. Vezi definitia »