VIITÚRĂ, viituri, s. f. 1. Creștere bruscă a nivelului apei dintr-un râu (care poate duce la revărsarea lui). 2. Mâl, bolovani, pietriș, crengi etc. aduse de apele curgătoare când se revarsă. [Pr.: vi-i-] – Veni + suf. -tură. Vezi definitia »

motrámă, motráme, s.f. (reg.) ghem, ghemotoc. Vezi definitia »

de comă expr. formidabil, extraordinar. Vezi definitia »

MUTÚLĂ s. f. (arhit.) modilion în antablamentul doric, situat sub cornișă, deasupra fiecărui triglif. (< fr. mutule) Vezi definitia »

smocoteálă, s.f. (reg.) zgomotul produs de suptul lacom al vițelului; smocotit, smocot. Vezi definitia »