poziția 69 expr. (er. – obs.) practică sexuală constând în stimularea orală reciprocă și simultană a organelor genitale de către parteneri. Vezi definitia »

DEPAREIÁ, depareiéz, vb. I. Tranz. (Filatelie) A descompleta o serie de mărci poștale. [Var.: deparaiá vb. I] – Din fr. dépareiller. Vezi definitia »

A ÎNJUNGHIA a adânci, a ara, a beli, a chetorși, a cresta, a da buzunări la burți, a da cep, a-i face (cuiva) o butonieră, a găuri, a împăna, a lovi la abataj, a lua din gleznă, a lua grupa sanguină, a lua la briptă, a șănțui, a șindi, a șmenui. Vezi definitia »

SATÚRNIA s.n. (Zool.) Fluture mare cu corpul păros, care are pe aripile colorate în brun-gălbui patru pete rotunde diferit colorate, așezate concentric, ca la păuni; ochi-de-păun-de-noapte. [< it. saturnia, fr. saturnie, cf. lat. Saturnia – numele Iunonei ca fiică a lui Saturn]. Vezi definitia »

mîngîiá (mấngâi, mângâiát), vb. – 1. A consola, a încuraja. – 2. A dezmierda, a alinta. Gr. μαγγανεύω „a folosi băuturi fermentate”, probabil prin intermediul unui lat. *manganiāre (Cihac, Principii, 146; Șeineanu, Semasiol., 13; Murnu, 34; Candrea-Dens., 1131; Diculescu, Elementele, 474; Rohlfs, EWUG 1291; REW 5297; Rosetti, II, 68), cf. calabr. manganῑare „a sparge, a toci”. Der. din sl. mąžati sę „a se consola” (Cihac, II, 197), nu e posibilă. Cuvînt de uz genral, afară de Trans. de N. (ALR, I, 235). Der. mîngîiere, s. f. (dezmierdare; consolare); mîngîietor, adj. (care mîngâie, consolează); mîngîios, adj. (consolator; delicat, afectuos); nemîngîiat, adj. (neconsolat); mîngănietură, s. f. (consolare), înv., apare în Palia de la 1581. Vezi definitia »