VĂLĂTÚC, vălătuci, s. m. 1. Sul făcut dintr-un material (flexibil), înfășurat în sensul uneia dintre laturile sale; spec. val¹ (II 1). ◊ Loc. adv. De-a vălătucul = de-a rostogolul, de-a dura, peste cap. 2. Material de construcție făcut din lut amestecat cu paie sau cu rogoz, în formă de colaci sau de cărămizi, din care se clădesc pereții caselor țărănești (astupându-se o îngrăditură de pari). 3. Tăvălug. – Din tăvăluc. Vezi definitia »

TRUC¹ s. n. 1. manevră abilă de a face ceva mascând realitatea; șiretlic, stratagemă; artificiu. 2. mecanism, procedeu scenic menit a crea o iluzie. (< fr. truc) Vezi definitia »

bălătrúc (-curi), s. n. – Piuliță de pisat sare. Origine necunoscută. Folosit numai în Trans. de Nord-Vest. Vezi definitia »

nansúc s. n. – Țesătură foarte subțire. Engl. nainsook, prin intermediul fr. nansouck. Vezi definitia »

LĂNȚÚC s. n. v. lanțug. Vezi definitia »