Definita cuvantului benzen
BENZÉN (‹ fr. {i}) s. m. Substanță chimică, cap de serie al hidrocarburilor aromatice; lichid incolor volatil, insolubil în apă, solubil în alcool în orice proporție, obținut din gazele de cocserie, din gudroanele cărbunilor de pămînt sau din fracțiile petroliere bogate în hidrocarburi aromatice; este materia primă importantă la fabricarea unor compuși organici (anilină, nitrobenzen, stiren, fenol, hexaclorciclohexan etc.), în sinteza coloranților, a medicamentelor, a parfumurilor; bun solvent. Impropriu este numit benzol.
Sursa: DE
Sursa: DE
Cuvinte ce rimeaza cu benzen
MORFOGÉN, -Ă adj. (Fiziol.; despre acțiuni sau funcțiuni) Care intervine în creștere. [< fr. morphogène]. Vezi definitia »
FORÁMEN s. n. (biol.; anat.) deschizătură, orificiu de dimensiuni mici într-o structură. (< lat., fr. foramen) Vezi definitia »
AVANTRÉN s. n. 1. partea anterioară a unei mașini agricole pe roți. ◊ antetren. 2. (text.) ansamblu de valțuri cu dinți și caneluri dintr-un dispozitiv de cardare care zdrobește resturile vegetale atașate de flocoanele de lână. (< fr. avant-train) Vezi definitia »
SPECIMÉN, specimene, s. n. (Adesea fig.) Exemplar, model, exemplu care ilustrează un gen, o specie, un obiect etc. – Din fr. spécimen. Vezi definitia »
PLEISTOCÉN, -Ă adj., s. n. (din) prima epocă, cea mai lungă, a cuaternarului, caracterizată prin alternanța intervalelor reci cu intervale calde; glaciar; diluviu. (< fr. pléistocène) Vezi definitia »