Definita cuvantului benzină
BENZÍNĂ (‹ fr.) s. f. Amestec de hidrocarburi lichide (cu 5-12 atomi de carbon în moleculă) în diferite proporții, cu p. f. 40-200ºC, obținut prin distilarea primară a țițeiului, prin cracarea fracțiilor petroliere sau prin sinteză. Caracteristicile principale ale b. sînt limitele de fierbere și cifra octanică. Este utilizată ca principal combustibil pentru motoarele de automobil și de aviație, ca solvent etc. ♦ B. etilată = b. care servește drept carburant în motoarele cu ardere internă; pentru a i se îmbunătăți calitățile antidetonante i se adaugă tetraetilplumb; din cauza toxicității este colorată în roșu sau în albastru, pentru a evita folosirea ei în alte scopuri. B. sintetică = b. obținută prin hidrogenarea cărbunilor sau prin sinteză din oxid de carbon și hidrogen.
Sursa: DE
Sursa: DE
Cuvinte ce rimeaza cu benzină
șpágă (-ắgi), s. f. – 1. Spadă. – 2. Baionetă. – Var. spa(n)gă. Sl., cf. sb., rus. špaga (Cihac, II, 392; Tiktin; Sanzewitsch 210), var. cu n poate prin intermediul ngr., cf. ngr. σπάγος și σπάγγος „funie”. Vezi definitia »
BIOPLÁSMĂ s. f. materie organică vie care intră în constituția tuturor viețuitoarelor. (< fr. bioplasme) Vezi definitia »
GOMÓZĂ s.f. Boală a plantelor, caracterizată prin scurgerea unei gome (2) [în DN] din țesutul atacat. [< fr. gommose]. Vezi definitia »
AVANFÓSĂ s.f. (Geol.) Depresiune alungită a scoarței terestre, situată între un lanț muntos cutat și o platformă. [< fr. avant-fossé]. Vezi definitia »
a ieși în treabă expr. (intl.) a ieși la furat. Vezi definitia »