múzică (múzici), s. f. – 1. Creație artistică cu ajutorul sunetelor. – 2. Muzicuță, armonică. – 3. (Arg.) Gură, plisc. – Mr. muzica. Fr. musique, și în mr. din it. musica, cf. tc., bg. muzika. Este dubletul lui musichie, s. f. (muzică; muzică gregoriană), înv., din mgr. μουσιϰή (Gáldi 212), cf. sl. musikija. Ortografia musică (și der.) este înv. – Der. muzic, s. m. (înv., muzician), din it. musico; muzical, adj., din fr. musical; muzicant, s. m., din germ. Musikant; muzicesc, adj. (înv., muzical); muzicuță, s. f. (armonică; Arg., gură). Vezi definitia »

GUILEMÓTĂ GHI-/ s. f. pasăre palmipedă asemănătoare pinguinului, cu ciocul drept și lung, care își face cuibul pe coastele arctice. (< fr. guillemot) Vezi definitia »

CIOÁNCĂ, cioance, s. f. (Reg.) Lulea cu coadă scurtă. – Et. nec. Vezi definitia »

pupúică, pupúici, s.f. (reg.) fată drăguță, frumoasă, nostimă, gingașă, agreabilă; gătită, cochetă. Vezi definitia »

ECTODERMÓZĂ s. f. afecțiune caracterizată prin leziuni ale țesuturilor derivate din ectoderm, ale pielii. (< fr. ectodermose) Vezi definitia »