Definita cuvantului bergson
BERGSON [bercsɔn], Henri (1859-1941), filozof francez. A criticat pozitivismul, susținînd că știința trebuie prelungită cu o metafizică definită ca „experiență integrală” („Introducere în metafizică”). Esența metafizicii sale este teoria duratei („Eseu asupra datelor imediate ale conștiinței”). A elaborat o teorie a cunoașterii axată pe intuiție, o metafizică a vieții de tip intuiționist, potrivit căreia esența vieții rezidă într-o energie care împinge spre evoluție, numită „elan vital” („Evoluție creatoare”). Studii de psihologie etică și estetică („Cele două surse ale moralei și religiei”, „Rîsul”). Premiul Nobel pentru literatură (1927).
Sursa: DE
Sursa: DE
Cuvinte ce rimeaza cu bergson
LUCUMÓN s.m. Șef ereditar al unui trib din vechea Etrurie. [< lat. lucumo, lucumonis, fr. lucumon]. Vezi definitia »
CHANSON ANSÓN/ s. n. compoziție vocală polifonică, cu text francez, ajunsă la înflorire în epoca Renașterii. (< fr. chanson) Vezi definitia »
PISTÓN s.n. 1. Organ de mașină adaptat etanș în interiorul unui cilindru (în care are o mișcare rectilinie alternativă, spațiul pe care-l închide între el și cilindru, umplut cu un fluid, variind permanent), care contribuie la transformarea energiei fluidului din cilindru în energie mecanică (la motoare) sau invers (la pompe, compresoare etc.). 2. Instrument muzical de suflat din alamă, asemănător trompetei. ♦ Clapă mobilă care închide sau deschide un orificiu la unele instrumente de suflat. [Pl. -oane. / < fr. piston, cf. lat.t. pistare – a presa]. Vezi definitia »
SPOROGÓN s.m. Reproducător cu spori, care se găsește, de exemplu, la mușchiul-de-pământ. [< fr. sporogone, cf. gr. spora – sămânță, gonos – naștere]. Vezi definitia »
ANANTAPODOTÓN s. n. anacolut în care din două elemente corelative ale unei expresii alternative lipsește unul sau este înlocuit. (< fr. anantapodotone) Vezi definitia »