zátcă (zắtci), s. f. – Întinzător al urzelii. – Var. zapcă. Origine incertă; negreșit provenind în ultimă instanță din sl. zadĭ „înapoi”. În Banat și Olt. Vezi definitia »

ACVATÍNTĂ s.f. 1. Gravură cu apă tare care imită desenul cu tuș. 2. (Poligr.) Procedeu de tipar în semitonuri, în care forma de cupru se pregătește prin gravare manuală și coroziune chimică. [Var. acuatintă s.f. / < it. acqua tinta]. Vezi definitia »

pergamútă (-te), s. f. – Varietate de pară. – Var. bergamută, bergamota. Tc. beg armud „varietate de pară”, probabil prin intermediul ngr. περγαμότο, cf. it. bergamotto, fr. bergamote (Șeineanu, II, 291). Vezi definitia »

CONTRASĂGEÁTĂ, contrasăgeți, s. f. Deplasare pe verticală, opusă sensului de acțiune a forțelor, care se dă diferitelor porțiuni ale unui element de construcție pentru a reduce sau a anula sageata elastică ce apare din cauza încărcărilor. – Contra¹ + săgeată. Vezi definitia »

șoálă, șoále, s.f. (reg.) 1. verișoară. 2. apelativ folosit de femeile de la țară în relațiile dintre ele. Vezi definitia »