tablagiu, tablagii s. m. (peior.) subofițer (de armată sau de poliție). Vezi definitia »

SACNASÍU, sacnasie, s. n. (Turcism înv.) Încăpere mică la catul de sus al caselor domnești și boierești, ieșită în afară din fațada clădirii și închisă cu geamlâc sau cu obloane. ♦ Cameră mică de așteptare în casele boierești. – Din tc. șahnișin. Vezi definitia »

BASMANGÍU, basmangii, s. m. (Înv.) Fabricant sau negustor de basmale. – Tc. basmaci. Vezi definitia »

CONCÉDIU s. n. interval de timp în care angajații sunt scutiți, în temeiul legii, de a presta muncă. (<concedia, după fr. congé) Vezi definitia »

leochíu (leochíe), adj. – Roșu aprins. Tc. lök „lac” (Șeineanu, II, 238), cf. bg. ljoki. Sec. XVIII, înv. Vezi definitia »