Definita cuvantului berkeliu
BERKÉLIU (‹ fr. {i}; Berkeley oraș) s. n. Element chimic radioactiv (Bk; nr. at. 97), din familia actinoidelor. A fost sintetizat de S.G. Thompson și colaboratorii săi (1949), prin bombardarea americiului cu particule α.
Sursa: DE
Sursa: DE
Cuvinte ce rimeaza cu berkeliu
MATRIMÓNIU s.n. (Liv.) Căsătorie. [Pron. -niu. / < lat. matrimonium]. Vezi definitia »
SILÉNȚIU s. n. liniște, tăcere. (< lat. silentium) Vezi definitia »
strániu (-ie), adj. – Neobișnuit. It. stranio. Vezi definitia »
hasichíu, hasichíi, s.m. (înv.) soldat turc din garda seraiului; bostangiu, baltagiu. Vezi definitia »
AMERÍCIU (‹ fr. {i}), s. n. Element chimic radioactiv sintetic (Am; nr. at. 95, m. at. 243); metal alb-argintiu, p. t. 1.176 ºC, dens. 13,67, din familia elementelor transuranice. A fost obținut de G. Th. Seaborg și colab. (1944) prin iradierea plutoniului-239 cu neutroni. Vezi definitia »