RADIOLÁRI s. m. pl. ordin de protozoare marine într-o cochilie silicioasă cu prelungiri subțiri, dispuse ca niște raze. (< fr. radiolaires) Vezi definitia »

surori gemene Vezi definitia »

MEȘTEȘUGĂRÍ, meșteșugăresc, vb. IV. Intranz. (Rar) A lucra în calitate de meșteșugar. – V. meșteșugar. Vezi definitia »

gurí (-résc, -ít), vb. – (Trans. de Vest) A urca, a merge în sus. Sl. gorĕ „în sus” (DAR; Pușcariu, Lr., 291). Vezi definitia »

sgîndărí (-résc, -ít), vb. – 1. A rîcîi o rană nevindecată. – 2. A irita, a excita. – Var. zgîndări. Origine necunoscută, dar probabil expresivă. Legătura cu sl. žigati „a arde” (Cihac, II, 158) nu pare posibilă; cu sgănciuli (Scriban) nu se potrivește. Vezi definitia »