ÉTOS s.n. Ansamblu de trăsături morale specifice omului, unui grup social sau unei epoci; moralitate. ♦ Specific cultural al unei colectivități. ♦ Caracter, morav, moralitate, ansamblu de norme și obiceiuri morale; parte a unui discurs în care se vorbește despre moravuri. [Scris și ethos. / < lat., gr. ethos]. Vezi definitia »

MIRACULÓS, -OÁSĂ adj. 1. care are caracterul unui miracol; minunat, uimitor, extraordinar. 2. cu efecte excepționale, care face minuni. ◊ (s. n.) totalitatea elementelor supranaturale care intervin în basme și legende. (< fr. miraculeux, lat. miraculosus) Vezi definitia »

nătrăfós, -oásă, adj. (reg.; despre oameni) care se mișcă greu; greoi; nesigur la mers. Vezi definitia »

NECESITÓS, -OÁSĂ s.m. și f. Sărac, lipsit de mijloace de trai. [< fr. nécessiteux]. Vezi definitia »

nevoiniciós, nevoinicioásă, adj. (înv.) greu, dificil, anevoios. Vezi definitia »