ȘOLD, șolduri, s. n. Parte a corpului omenesc situată între mijloc și coapsă; regiune anatomică corespunzătoare articulației membrelor inferioare cu trunchiul. ◊ Loc. adj. și adv. Într-un șold = (aplecat) într-o parte, strâmb. ◊ Expr. Cu mâna (sau cu mâinile) în șold (sau în șolduri) = fără a întâmpina nici o greutate, fără nici o grijă, în voie. A sta cu mâinile în șolduri = a nu face nimic, a pierde vremea. (Fam.) A-și pune mâinile în șold (sau în șolduri) = a se certa, a face scandal. ♦ P. anal. Parte a corpului animalelor care corespunde articulației picioarelor cu trunchiul. ♦ Fig. Coastă, povârniș. – Cf. pol. szoldra. Vezi definitia »

build; [url=http://naltrexoneinjection.com]cheap cigarettes[/url]; [url=http://nadita.net]cigarettes online[/url]; [url=http://niche-street.com]yves saint laurent[/url]; Vezi definitia »

HERÁLD, heralzi, s. m. Dregător la curțile suveranilor din evul mediu, care avea sarcina de a purta insignele monarhilor sau ale principilor, de a anunța începutul turnirelor și numele învingătorilor, de a transmite declarațiile de război etc. – Din lat. heraldus. Cf. fr. héraut. Vezi definitia »

BOLD, bolduri, s. n. (Reg.) 1. Ac de mărime variabilă, cu o măciulie la unul din capete; (în special) ac cu gămălie. ♦ Vârf ascuțit. ♦ Cui de metal, ca o măciulie, servind ca podoabă. Paftale cu bolduri (TEODORESCU). 2. Băț ascuțit cu care se îndeamnă la mers vitele. ♦ Împunsătură, înțepătură. Dete bolduri boilor (POPESCU). 3. (Înv.) Îndemn, imbold. – Slav (v. sl. bodlı „ghimpe”). Vezi definitia »

FALD, falduri, s. n. Cută formată de o haină largă, o stofă, o pânză, etc. care atârnă. [Var.: fáldur, s. m.] – Din ucr. fald. Vezi definitia »