IZBITÚRĂ, izbituri, s. f. Lovitură puternică. ♦ (Rar) Semn rămas în urma unei lovituri; contuzie. – Izbi + suf. -tură. Vezi definitia »

RAGÁDĂ, ragade s. f. Rană superficială de formă liniară care se formează pe piele la colțul gurii, la nări, la anus sau pe mamelon în timpul alăptării. – Din fr. rhagade. Vezi definitia »

ZẤRNĂ, zấrne, s. f. 3. Planta solanum dulcamara. Vezi definitia »

palísă, palíse, s.f. (reg.) pală de fân sau de iarbă. Vezi definitia »

prenoiálă, prenoiéli, s.f. (înv.) înnnoire, preschimbare; reluare, repetare. Vezi definitia »