REFRÁCȚIE s.f. Fenomenul de deviere a unei raze luminoase ori sonore sau a unei unde electromagnetice care străbate medii transparente (de densități) diferite. ♦ Indice de refracție = număr care reprezintă câtul dintre viteza unei radiații electromagnetice în vid și viteza ei în mediul respectiv din care provine. [Gen. -iei, var. refracțiune s.f. / cf. fr. réfraction, germ. Refraktion]. Vezi definitia »

CRIOMETRÍE s.f. Crioscopie. [Gen. -iei. / < fr. cryométrie]. Vezi definitia »

ORGANOGENÍE s. f. organogeneză. (< fr. organogenie, engl. organogeny) Vezi definitia »

ANESTEZIOLOGÍE s. f. disciplină medicală care se ocupă cu anestezia. (< fr. anesthésiologie) Vezi definitia »

ERÉCȚIE, erecții, s. f. Umflare a anumitor țesuturi organice, îndeosebi a corpurilor cavernoase ale organelor genitale. – Din fr. érection. Vezi definitia »