SILÍCVĂ s.f. Fruct în formă de păstaie lungă, împărțită în două printr-un perete membranos pe care sunt așezate semințele. [Var. silicuă s.f. / < fr. silique, cf. lat. siliqua]. Vezi definitia »

ȚÂRICÚȚĂ s. f. Diminutiv al lui țârică. Vezi definitia »

BAVÚRĂ s. f. 1. (tehn.) porțiune de material în relief față de profilul cerut al unei piese metalice, rezultată din prelucrare. 2. (poligr.) contur îngroșat, lăsat de o cerneală proastă. (< fr. bavure) Vezi definitia »

jáică s.f. (reg.) pielea lupului. Vezi definitia »

LÓGICĂ, logici, s.f. – V. logic (I). [DEX'98] Vezi definitia »