BOTÁNICĂ s. f. Știință care se ocupă cu studiul structurii, funcțiunilor și organelor plantelor, cu răspândirea și cu clasificarea lor. – Fr. botanique (<gr.). Vezi definitia »

OTÍTĂ s. f. inflamație a urechii. (< fr. otite) Vezi definitia »

CANONÁDĂ s.f. Tragere de artilerie executată cu mai multe tunuri deodată. [< fr. cannonade]. Vezi definitia »

FRÁGĂ, fragi, s. f. Partea comestibilă a fragului¹ (considerată în mod greșit drept fruct), compusă din receptaculul cărnos și roșu pe suprafața căruia se găsesc presărate fructele. 2. Compus: fragă-tătărească = plantă erbacee cu frunze dințate, cu flori așezate la subsuoara frunzelor și cu fructe roșii (Blitum virgatum). 3. (Reg.; uneori determinat prin „de pom”) Dudă. [Var.: frag s. m.] – Lat. fraga. Vezi definitia »

nemoderánță s.f. (înv.) lipsă de cumpătare, de moderație. Vezi definitia »