Definita cuvantului bianu
BIANU, Ion (1856-1935, n. Făget, jud. Alba), filolog român. Acad. (1902), prof. univ. la București. Bibliograf („Bibliografia românească veche,” în colab.) și editor de texte românești vechi („Predicile” lui Antim Ivireanul, „Psaltirea” lui Dosoftei). Organizator și director al Bibliotecii Academie Române.
Sursa: DE
Sursa: DE
Cuvinte ce rimeaza cu bianu
șprițeanu s. invar. v. șpriț. Vezi definitia »
nu adv. – Ba. – Mr., istr. nu. Lat. non (Pușcariu 1196; Candrea-Dens., 1251; REW 5951), cf. it. no(n), prov., cat., sp. no, fr. non, port. nao. Comp. numai (mr. numa, istr. numai), adv. (doar, nimic mai mult), din lat. nōn măgis (Pușcariu 1202; Densusianu, Hlr., 171; REW 5228; Găzdaru, Español no más y rum., numai en su desarrollo paralelo, Filologia, I, 23-42), cf. comel. noma, sp. no más (Tagliavini, Arch. Rom., X, 147); numai atît, doar cît; numai cît, doar cît; numai decît, imediat. – Din rom. provine bg. din Trans. numai (Miklosich, Bulg., 129). Vezi definitia »
soileanu s. invar. soileală. Vezi definitia »
BIANU, Ion (1856-1935, n. Făget, jud. Alba), filolog român. Acad. (1902), prof. univ. la București. Bibliograf („Bibliografia românească veche,” în colab.) și editor de texte românești vechi („Predicile” lui Antim Ivireanul, „Psaltirea” lui Dosoftei). Organizator și director al Bibliotecii Academie Române. Vezi definitia »
BRĂTĂȘANU, Pavel (1857-1935, n. Șopîrlița, jud. Olt), om politic român. Membru al Partidului Național Român, apoi vicepreședinte al Partidului Național-Țărănesc (1926). A editat „La Roumanie” (1918-1919), apărut la Paris, în care a făcut cunoscută opiniei publice internaționale legimitatea dezideratului desăvîrșirii unității statale a românilor. Vezi definitia »