COÁCE vb. III. În gastronomie, mod de a prepara un aliment prin expunere la radiații calorice într-un cuptor (electric, cu gaz, cu convecție, la rotisor, cu microunde), în urma căreia acesta apare acoperit de o crustă (excepție la microunde); în limbaj comun se aplică, mai ales, la alimentele făcute din aluat: a coace pâine, prăjituri, cozonac etc.; anumite alimente se pot coace și în sau sub cenușă (cartofi, castane). Vezi definitia »

TORÁCE s. n. 1. cavitate a corpului mărginită de vertebrele regiunii dorsale, coaste și stern, în care se află principalele organe ale sistemului respirator și circulator. 2. segment mijlociu al corpului insectelor, de care sunt legate picioarele. (< it. torace, lat., fr. thorax) Vezi definitia »

hăghiéce s.f. pl. (reg.) vreascuri uscate; bebeticuri. Vezi definitia »

MEZOTORÁCE s. n. segmentul al doilea al toracelui insectelor, de care sunt prinse aripile anterioare și a doua pereche de picioare. (< fr. mésothorax) Vezi definitia »

pláce (= plăcea) vb. tranz. defectiv Vezi definitia »