prigoní (prigonésc, prigonít), vb. – A persecuta, a oprima, a chinui. Sl. prigoniti (Miklosich, Slaw. Elem., 39; Cihac, II, 237; Conev 102). – Der. prigoană, s. f. (persecuție), cf. sl. prigonŭ; prigonitor, adj. (asupritor); prigon, s. n. (perechea de vite din mijloc la atelajele de trei perechi de boi), din sl., rus. prigon; prigonar, adj. (care aparține perechii din mijloc). Vezi definitia »

PROSIMIÉNI s.m.pl. Lemurieni. [Sg. prosimian. / < fr. prosimiens]. Vezi definitia »

bombăní (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. bómbăne, imperf. 3 sg. bombăneá; conj. prez. 3 să bómbăne Vezi definitia »

TECHNI- v. tehnic [în DN]. Vezi definitia »

LIHNÍ, lihnesc, vb. IV. Intranz. (Mai ales la part.) A avea o senzație de sfârșeală, de slăbiciune (mai ales din cauza foamei). ◊ Expr. (Refl.) A i se lihni cuiva = a-i veni cuiva rău (de foame, de oboseală etc.) [Var.: aligní vb. IV] – Et. nec. Vezi definitia »