ESTÉTICĂ s.f. 1. Știință care studiază legile și categoriile artei, problemele referitoare la esența artei, la raportul dintre artă și realitate, la metodele de creație artistică, la genurile artei etc. 2. Situația, calitatea a ceea ce este estetic, conform legilor artei. [< fr. esthétique, it. estetica, gr. aisthetike]. Vezi definitia »

CAMILÁFCĂ, camilafce, s. f. Potcap (sau scufie) acoperit cu un văl, de obicei negru, care atârnă pe spate, purtat de prelații și călugării ortodocși la anumite ocazii. – Din sl. kamilavka. Vezi definitia »

SĂRMĂLÚȚĂ, sărmăluțe, s. f. Diminutiv al lui sarma. – Sarma + suf. -ăluță. Vezi definitia »

MENINGÍTĂ s. f. inflamație (infecțioasă) a meningelor. (< fr. méningite) Vezi definitia »

CIPILÍCĂ, cipilici, s. f. (Fam.) Un fel de căciuliță, de basc mic care se poartă pe creștetul capului. – Et. nec. Vezi definitia »