IMPLOZÍV, -Ă adj. care caracterizează implozia (3). (< fr. implosif) Vezi definitia »

DISJUNCTÍV, -Ă, disjunctivi, -e, adj. Care separă, care deosebește, care exclude; disjunct. ◊ Propoziție disjunctivă = propoziție coordonată care se află într-un raport de excludere cu coordonata ei. Conjuncție disjunctivă = conjuncție care leagă propoziții sau părți de propoziție disjunctive. Judecată disjunctivă = judecată care enunță incompatibilitatea între diverse predicate ce pot fi atribuite unuia și aceluiași subiect. – Din fr. disjonctif, lat. disjunctivus. Vezi definitia »

SUBVERSÍV, -Ă adj. care periclitează, subminează ordinea stabilită. (< fr. subversif) Vezi definitia »

EXPLETÍV, -Ă, expletivi, -e, adj. (Despre cuvinte) Care este de prisos din punctul de vedere al înțelegerii conținutului unui enunț. – Din fr. explétif, lat. expletivus. Vezi definitia »

COOPERATÍV, -Ă adj. Cooperatist. ♦ (Rar) Care cooperează, binevoitor. [< fr. coopératif]. Vezi definitia »