BASTÁRD, -Ă, bastarzi, -de, s. m. și f. 1. Copil nelegitim. 2. Plantă sau animal rezultat din încrucișarea a două specii deosebite; corcitură. – It. bastardo. Vezi definitia »

MONTAGNARD, -Ă NIÁRD/ I. adj. de muntean. II. s.m.f. membru al partidului cu vederi radicale, care ocupa partea cea mai înaltă a sălii în care se țineau ședințele Convențiunii în timpul Revoluției burgheze din Franța (1789). (< fr. montagnard) Vezi definitia »

NORD s. n. sg. 1. Unul dintre cele patru puncte cardinale aflat în direcția stelei polare; miazănoapte. (Adjectival) Polul Nord. ♦ Nord magnetic = direcție în care se îndreaptă întotdeauna vârful unui ac magnetic. ◊ Loc. adj. De nord = nordic. 2. Parte a globului pământesc, a unui continent, a unei țări etc. așezată spre nord (1); ținut nordic. ♦ Popoarele, lumea etc. din aceste regiuni. – Din fr. nord, germ. Nord. Vezi definitia »

ACÓRD, -duri s.n. Înțelegere, învoială -Din fr. Accorder Vezi definitia »

OCTACÓRD, -Ă, octacorzi, -de, adj., s. n. (Muz.) 1. Adj. Care are opt coarde. 2. S. n. Liră cu opt coarde. – Din fr. octacorde. Vezi definitia »