potmól (-luri), s. n. – Noroi, tină, clisă. – Var. podmol. Bg., slov. podmol „loc spălat de ape” (Tiktin). Este dubletul lui podmol (var. posmol, pomnol, postomol), s. n. (dună; grind de nisip), în Trans. – Der. (îm)potmoli, vb. (a se opri, a se mocirli). Vezi definitia »

TÚRCO-MONGÓL, -Ă adj. (despre un grup de limbi) format din limbile turcă și mongolă. (< fr. turco-mongol) Vezi definitia »

PERLINGUÁL adv. (Despre administrarea unor medicamente) Pe limbă. [Pron. -gu-al. / < fr. perlingual]. Vezi definitia »

hal (haluri), s. n. – 1. Condiție proastă, situație necorespunzătoare. – 2. (Înv.) Nenorocire. – 3. (Rar) Posibilitate, mijloc. – Mr. halà, megl. al. Tc. hal (Șeineanu, II, 198; Lokotsch 790; Ronzevalle 80), cf. ngr. χάλι, alb. hal, bg., sb. hal. În tc. lipsește nuanța depreciativă, care apare în toate limbile balcanice. Vezi definitia »

CERVICÁL, -Ă I. adj. referitor la partea posterioară a gâtului sau la gâtul unor organe. II. s. n. pernă pe care se pune capul. (< fr. cervical) Vezi definitia »