tăgîrță (-țe), s. f. – Sac, traistă. – Mr. tăgărgică, megl. tăgărcică, tăgărjic. Tc. tagarcik, tagar (Tiktin), cf. ngr. ταγαγτζίϰα, bg. tagarec (Conev 65). – Der. (a)tăgîrța, vb. (a se atîrna, a se agăța de ceva). Vezi definitia »

preghiéră, preghiére, s.f. (înv.) rugăminte. Vezi definitia »

IMUNOGENÉTICĂ s.f. Disciplină medicală care are la bază interpretarea și explicarea fenomenelor imunologice în lumina geneticii moleculare și clasice. [Gen. -cii. / cf. engl. immunogenetics]. Vezi definitia »

METALOTÉCĂ s.f. Muzeu de metale, de obiecte metalice. ♦ Colecție de obiecte metalice. [Gen. -cii. / cf. it. metalloteca]. Vezi definitia »

DEUTEROMORFÓZĂ s. f. schimbare a formei cristalelor mineralelor datorită unor procese mecanice și chimice. (< fr. deutéromorphose) Vezi definitia »