spelúncă (-ci), s. f. – Peșteră, cavernă. Lat. spelunca (sec. XIX). Vezi definitia »

țăplígă, țăplígi, s.f. (reg.) așchie de lemn intrată sub piele. Vezi definitia »

STRAPONTÍNĂ s. f. scaun fără spătar, rabatabil, în sălile de spectacol, pe culoarele de tren, în trăsură, autobuz. (< fr. strapontin, it. strapontino) Vezi definitia »

ASPIRANTÚRĂ s.f. (În trecut) Formă de studiu care era organizată pe lângă instituțiile de învățământ superior pentru pregătirea specialiștilor și cercetătorilor, absolvenți ai facultăților și institutelor, în vederea obținerii titlului de „candidat în științe”. [< rus. aspirantura]. Vezi definitia »

NÚLĂ s. f. zero. (< lat. nulla, germ. Null) Vezi definitia »