Definita cuvantului bismutină
BISMUTÍNĂ (‹ fr.) s. f. Sulfură naturală de bismut, de culoare albă-cenușie, formată în faza hidrotermală, întîlnită în zăcămintele de staniu, asociată cu bismut nativ, colcopirită, topaz etc. Prezintă aspect de agregare radiare sau mase compacte, este rea conducătoare de electricitate și se dizolvă în acid azotic, fiind principalul minereu de bismut.
Sursa: DE
Sursa: DE
Cuvinte ce rimeaza cu bismutină
FÉSTĂ, feste, s. f. Păcăleală, farsă. ◊ Expr. A face (sau a juca etc.) o festă sau festa (cuiva) = a păcăli (pe cineva). – Din it. festa. Vezi definitia »
CHEMOSFÉRĂ s. f. strat al atmosferei, între 40 și 80 de km, în care are loc disocierea (ziua) și recombinarea (noaptea) a moleculelor diferitelor gaze, sub influența radiațiilor ultraviolete. (< fr. chémosphère) Vezi definitia »
TELEGRÁMĂ s. f. 1. comunicare transmisă cu ajutorul (radio)telegrafului; formularul pe care este transcrisă. 2. (enigmistică) anagramă mai complexă, pentru a cărei rezolvare se ține seama de aceleași reguli ca la cartea de vizită. (< fr. télégramme) Vezi definitia »
GIBERELÍNĂ s. f. fitohormon complementar al auxinei, care stimulează înflorirea și creșterea plantelor. (< fr. gibbérelline) Vezi definitia »
ALTERNÁNȚĂ s. f. 1. însușirea de a alterna. ◊ procedeul de decorare prin utilizarea alternativă a două motive, elemente. 2. (lingv.) schimbare a sunetelor unui cuvânt sau a sunetelor cuvintelor aparținând unei familii. ♦ ~ vocalică = alternanță între vocalele din tema unui cuvânt; apofonie; ~ consonantică = alternanță prin consoane. (< fr. alternance) Vezi definitia »