ȘELĂRÍE², șelării, s. f. Locul unde se confecționează sau se vând șei ori alte obiecte de harnașament. – Șa + suf. -ărie. Vezi definitia »

LITOTIPOGRAFÍE s. f. arta de a reproduce litografic o planșă imprimată cu caractere tipografice obișnuite. (< fr. lithotypographie) Vezi definitia »

FENOMENOLOGÍE s.f. Studiu descriptiv al unui ansamblu de fenomene, astfel cum se manifestă ele în timp și spațiu. ♦ Termen în filozofia lui Hegel care denumește teoria despre dezvoltarea conștiinței umane, înțeleasă ca formă a autodezvoltării „spiritului absolut”. ♦ Curent filozofic idealist contemporan, întemeiat de gânditorul german Edmund Husserl (1859-1938), care reduce „obiectul” la „fenomen”, considerat ca esență de ordin spiritual și ca dat ultim și nemijlocit al conștiinței, independent de existența obiectivă și de experiența senzorială. [Gen. -iei. / < fr. phénoménologie]. Vezi definitia »

TELECOBALTERAPÍE s. f. tratament al tumorilor efectuat de la distanță cu radiații emise de cobaltul radioactiv. (< fr. télécobalthérapie) Vezi definitia »

stenahoríe (-íi), s. f. – 1. Necaz, perplexitate. – 2. Neliniște, nemulțumire, indispoziție, apăsare. Ngr. στενοχωρία (Tiktin; Gáldi 256). – Der. stenahorisi, vb. (a goni, a încolți; a oprima), din ngr. στένοχωρῶ, aorist στενοχώρισα; stenos, s. n. (înv., opresiune), din ngr. στένωσις. Vezi definitia »