súci (-i), s. m. – (Trans.) Blănar. Mag. szücs (Tiktin). Vezi definitia »

pritocí (pritocésc, pritocít), vb. – A transvaza, a deșerta. – Var. Mold. pitroci. – Mr. pitrocire. Sl. pritočiti, cuvînt citat de Miklosich, Lexicon, 685, fără sens cunoscut, dar care trebuie să-l aibă pe cel din rom., din sl. točiti „a agita”, cf. bg. pretoči, slov. pritočiti, cu același sens (Miklosich, Slaw. Elem., 41; Conev 63), și bg. točam › megl. tuțǫș, țuțiri „a scoate moare de varză” (Capidan 306). Pascu, I, 62, derivă în mod greșit mr. din piatră. – Der. pritoacă, s. f. (vas pentru transportul strugurilor); pritoc, s. n. (pritocire); pritoceală, s. f. (transvazare). Vezi definitia »

șuieránci, șuieránce, s.n.(reg.) fluier de lut sau de metal. Vezi definitia »

năsocí, năsocésc, vb. IV (reg.) a merge greu (prin noroi, prin iarbă mare, prin grâu). Vezi definitia »

prelucí, prelucésc, vb. IV (înv.) a străluci. Vezi definitia »