HEPTAOXÍD s.m. Oxid care conține în moleculă șapte atomi de oxigen. [Pron. -ta-o-. / cf. fr. heptoxyde]. Vezi definitia »

PLASMOÍD s. m. formație luminoasă de plasmă¹ (2), de formă convexă și dimensiuni variabile, stabilă pentru scurt timp și numai în anumite condiții. (< fr. plasmoïde) Vezi definitia »

DIOPSÍD s.m. (Geol.) Silicat natural de calciu și de magneziu. [Pron. di-op-. / < fr. diopside]. Vezi definitia »

FECALOÍD, -Ă adj. (Med.) Cu aspect de fecale. // s.n.pl. Vomismente având mirosul și culoarea fecalelor. [Pron. -lo-id. / < fr. fécaloïde, cf. lat. faex – reziduu, gr. eidos – formă]. Vezi definitia »

ID¹ s.n. 1. Unitate structurală ipotetică. 2. Totalitatea instinctelor colective. (cf. gr. idios = distinct) Vezi definitia »