HĂLĂCIÚGĂ, hălăciugi, s. f. (Reg.) 1. Tufiș, desiș de mărăcini, de lăstari etc. 2. Păr zbârlit, ciufulit. – Et. nec. Vezi definitia »

LIMÁNDĂ s. f. 1. gen de pești plați din Oc. Atlantic. 2. (arheol.; în cultura acheuleană) piesă cu două fețe, plată și foarte prelungă. (< fr. limande) Vezi definitia »

BĂRBÚȚĂ, bărbuțe, s. f. Diminutiv al lui barbă; bărbiță (2). – Barbă + suf. -uță. Vezi definitia »

GOELÉTĂ, goelete, s. f. Navă cu pânze având două până la șase catarge. [Pr.: go-e-] – Din fr. goélette. Vezi definitia »

BRÉȘĂ s. f. 1. pătrundere largă și adâncă în dispozitivul de luptă inamic. 2. spărtură într-un zid, într-un gard etc. (< fr. bréche) Vezi definitia »